Tata

Pe tine nimeni nu te canta,
poate pentru ca nu esti Cel Ceresc,
iar pana nu e ascutita inca
sa laude si tatal pamantesc?

Nu m-ai tinut la piept ca mama,
nu m-ai hranit la san ca ea,
dar pasul hotarat si sus privirea
tu le-ai intiparit in mintea mea.

Mi-ai spus ca drepti mi-au fost stramosii,
ca eu ca ei va trebui sa fiu
si tot ca ei sa-mi fie si urmasii,
ca tot asa sa fim din tata-n fiu.

Mi-ai spus sa pretuiesc femeia,
la fel, ca pot sa o iubesc,
ca dintre toate, sigur, una
copiilor mei mama le va fi, c-asa-i firesc.

Mi-ai spus sa nu dezgrop securea,
sa chibzuiesc o cale de-a iesi
din orice-mprejurare cu intelepciunea,
cu fruntea sus, dar fara a izbi.

Nu ai fost rege,
n-ai fost presedinte,
dar trebuie macar acum sa te cinstesc
cand ai urcat la cer
desi, precum am spus-o,
nu esti tu Tatal Cel Ceresc.

Si nu cred ca de cinste ai nevoie,
ci de un gand din cand in cand
'naltat acolo sus in amintirea
celui ce mi-a fost tata pe pamant.

Carbonizare

Mi-am rastihnit sufletul
pe crucea pacatului
de-a fi jignit
pe cea ce mi-a dat viata
il vad
sculgandu-se din cuie
ca balele
din gura epilepticului
bale fierbinti
bale de cuget
privesc incremenit
suvoiul implacabil
cu ce-ai gresit Pompei
de-ti dezgropam
azi oasele din lava
nu pot sa fug iar
aerul fierbinte imi taie rasuflarea
imi simt cuprinsa glezna
iau foc
ard in picioare

imi fulgera scheletul
o ruga de iertare

Nu cauta

Clipe si zile,
ani si seculi
a timpului petale sunt
ce ning pamantul
din inalturi
cum pomul ce-are
sa dea roada
gradina ninge-n
primavara
cand florile-i
de vant se scutur'.

Clipe si zile,
ani si seculi
nu cauta a numara
caci nu dupa petale-ti
poti da seama
daca rod floarea va purta.

Ceas dereglat

Mi-am legat timpul cu-o sfoara
si pendula l-am facut,
leganandu-se intruna
de cer sfoara atarnand.

M-am legat de cer cu-o sfoara
si pendula m-am facut,
leganandu-ma intruna
sa simt timpul lunecand.

Mi-am pisat timpul marunt,
fin ca boaba de nisip,
dar s-a spulberat in vant
in pumni timpul cantarind.

M-am pisat marunt, marunt,
ca sa simt cum trece clipa,
dar m-am spulberat in vant
cand si-a-ntins timpul aripa.

Mi-am facut din timp rotite
si din ele ceas de-ntors;
l-am legat cu lant de aur
si nu vreau sa am habar
de-i tarziu sau e devreme:
am timpul in buzunar.

Unii vor sa fiu rotita
la al lor ceas dereglat,
dar raspunsu-i raspicat:
eu nu ma manjesc cu timpul
vastru care-i de reglat.

Nu are timpul timp

Se catara timpul in iarba,
se catara timpul in flori,
se catara timpu-n capite,
se catara timpul in pomi,
se catara timpul la nouri,
se catara timpul la cer,
se catara timpul la soare
- nu-i este frica de foc -;
nu are timpul timp s-astepte,
dar vesnicia sta pe loc.

Alearga timpul pe sosele,
pe cai ferate si pe mari,
alearga timpul prin vazduhuri
si pe coclauri siderale
in linii frante, linii drepte;
nu are timpul timp s-astepte,
dar vesnicia sta pe loc.

Coboara timpu-n vagaune,
in pesteri, puturi si mariane,
coboara timpul in morminte,
coboara timpul in istorii,
se baga timpul peste tot;
nu are timpul timp s-astepte,
dar vesnicia sta pe loc.

Si pleaca timpul
si se-ntoarce
- sfarleaza fara de noroc -
si curge
dar nimic nu umple
- sarman Sisif
la neastampar osandit -;
nu are timpul timp s-astepte,
dar vesnicia sta pe loc.

E timp in noi,
in stele si mai mult,
totu-i manat de-un neastampar sfant;
nu poate timpul sa astepte
caci vesnicia-i face vant.

Batrane timp

Copil fiind
te tine timpu-n brate
(catifelate ca bratele de mama)
si chiar de oboseste
si te coboara pe pamant
ti-ntinde matasos covor de iarba
- sa-i fie bine talpii -
si-ti duce el povara
- sa-i fie usor mintii -
primilor pasi in viata
ce-ai capatat-o
la nimenea cerand.

Adanca-ti este bucuria,
pe umeri timpul te aburca
si anotimpuri trec in goana
in joaca-ti de-a copilaria.
Puternic si frumos
flacau ajuns-ai,
ca-n poveste,
te-arunci in viat
(o crezi tot joaca,
desi-i lupta)
si izbutesti sa-nvingi mereu
avand in timp un bun tovaras
chiar daca, uneori, e greu.
Si anii trec,
iar timpu-mbatraneste;
incepi sa-i vii in ajutor
tovarasului ce se poticneste
din ce in ce mai rau,
ranit la un picior.

Iei timpu-n carca
sa-l salvezi,
drumu-i arid,
povara-i grea,
ti-e sete, foame si-i pustiu
dar nu-l abandonezi,
desi ai vrea.

Batrane timp
m-am prins cu tine
si nu te pot lasa la greu,
am sa veghez cum pot mai bine
la capataiu-ti
pana mor si eu.

Timpul-cuc

Cand e sa vii pe lume
te-ntreaba cineva
si chiar daca ar face-o
ai sti cum e mai bine
si ce-ai alege,
da ori ba?

Copil fiind te bucuri de viata
pentru ca viata nu e treaba ta,
iar daca cineva
te-ar intreba
de-i bine-n asta lume
tu i-ai raspunde,
fara ezitare, da.

Trec anii fara osteneala
si-ajungi sa te visezi
Romeo, Fat-Frumos,
ori zmeu, ori stea (de cinema),
iar daca cineva te-ar intreba
de-i bine-n asta lume,
cu siguranta,
i-ai raspunde da.

Timpul - vicleanul cuc
din zboru-i
o clipa s-a oprit
ca oul sa si-l puna
la tine-n suflet
- cuib al sperantei -
la clocit.

In timp ce tu clocesti sperante,
clocesti si-un ou strain,
fara sa stii,
iar cand un pui a prins sa iasa
tu il hranesti cu sarg
si te gandesti
la clipa-n care o sa zboare
spre inaltimi,
dar te-amagesti.

Apar alti pui si tu te bucuri
si-ncepi sa te-ostenesti
mai abitir
pentru ca toti iti cer mancare
si-ai vrea sa creasca toti
si sa-ti privesti
sperantele-mplinite
ca nu cumva pe lume
degeaba sa traiesti.

Dar intr-o zi
observi ca langa cuibu-ti
a aparut un cimitir,
sunt puii tai - sperante
hranite cu sarg si cu sudoare
pe care
timpul-cuc, parsivul,
ia-mpins din cuib afara
si chiar daca te doare
puiul de cuc
ce-ti cere de mancare,
ca un nerod,
continui sa-l hranesti.

Cu timpul timpul-cuc
a crescut mare
si dus e far' a te-ntreba
si-ajungi
pentru intaia data
sa-ti dai seama
ca-n cuibu-ti ai crescut odrasla
ce nu era speranta ta.

Gol ti-a ramas sufletul-cuib,
sperante nu mai speri sa ai
si-acum, cand vezi cat de usor
trec toate si se duc,
ai vrea macar un ou sa poti
sa mai clocesti,
chiar daca-i de la timpul-cuc.

!

Fluvii de semne de-ntrebare
mai limpezi ori maloase,
pline de pesti,
de broaste
ori de crocodili,
vijelioase la cazane
ori pe la sesuri mai domoale
se scurg far' de-ncetare
spre Semnul de Mirare
ce guverneaza-n univers,
desi sortite sunt secarii
si lipsei de-nteles.

Focuri de sperante
mocnite sau in valvatai
aprinse-n himalae,
pe dealuri sau campii,
in vii civilizatii,
la poli sau in pustii,
ce-nalta fumuri de catran
sau cu miasma de antal
spre Semnul de Mirare
ce guverneaza-n univers,
cenusii sunt sortite
si lipsei de-nteles.

Dar ca plictis
sa nu s-astearna
si sa existe interes
invidie, murdarie,
bun-simt si lacomie,
durere si bucurie,
mita si intoleranta,
harnicie, cutezanta,
arta si ipocrizie,
lene si fatarnicie,
pricopseala, saracie,
cruzime, birocratie,
stiinta, filosofie,
lasitate, sex, prostie,
inconstienta, nepasare,
crima, barfa, alinare,
catastrofe naturale,
foame si indestulare
au fost lasate in exces
si-n mare lipsa de-nteles
de catre Semnul de Mirare
ce guverneaza-n univers.

Mai vin' o data

Ai venit printre noi
pentru a lua asupra Ta pacatele lumii,
iar fiecare neam ti-a pus in spate
cat a putut mai mult din ce-a avut
si chiar metehne care,
pe atunci,
nu faceau rau nimanui:
prostie,
lene si fatarnicie,
nepricepere ori neputinta,
sau lipsa de vointa
si cate altele ...

Le-ai luat cu tine si
neamurile,
care au facut-o,
ajuns-au toate
sa fie izbavite de pacate.

Oare stramosii nostri-au fost milosi
sau rusinosi,
ori le-a scapat?
Ti-au pus destule-n spate
dar, pare-se, ei au uitat
ca nedreptatea este un pacat.

Insa in zelul lor de a cara
aproape toate-n carca Ta
au incarcat si omenia.

Le-ai dus pe toate-n Cer,
ori la gunoi?

Doamne, mai vin' o data printre noi!

Ganduri scamosate

Ne spune Cartea Sfanta
ca-n sase zile Domnul le-a facut pe toate,
iar intr-a saptea El s-a odihmit.
De-aici se poate intelege
ca la comanda (pentru Cine?)
sau la ordin (e Domnul salariatul Cuiva?)
El lumea noastr-a plasmuit.
Si cu ce scop?
Ne nastem,
mancam si suferim
si ... stop.

(E drept ca mai sunt unii dintre noi
care mai au si bucurii:
fac rau aproapelui.)

Ori, s-o fi luat Domnul
la-ntrecere cu-n Altul,
care din Ei
face ceva mai frumos, mai nobil,
mai maret?

Ori, din cand in cand,
Domnul strica ce-a facut
pentru a face ceva mai maret, mai nobil,
mai frumos?

Sa fi fost oare plictiseala
al lumii noastre inceput?
Si ... sa fie Apocalipsa
(ziua de apoi)
ziua-n care
Doamne
te vei plictisi de noi?

O, Doamne cat de singur poti sa fii!

Cati ..., cate ...?

Cati sori, cate pamanturi,
cate luni si cate alte cele
ai aruncat Doamne
la groapa de gunoi,
facandu-le stele,
pana ai reusit
sa rotunjesti Soarele, Pamantul si Luna?

Cati pesti ai inecat
pana l-ai invatat
pe primul sa stea sub apa?

Cate plante ai lasat in tina
pana ai invatat-o pe prima
sa tinda spre lumina?

Cate pasari ai strivit
pana-ai nimerit
s-o-nalti pe prima-n slava?

Cate animale ai nascocit
pana ai reusit
sa zidesti un om?!

cati oameni, insa,
Doamne vor trebui sa moara
pana-l vei invata pe om
sa-l doara
de Soare, de Pamant, de Luna,
de peste, planta, pasare si animal,
de om,
de Tine,
de tot ce-l inconjoara?

Acatist

Tie, Doamne, Care esti Cuvantul,
Lumina, Viata, Taria, Voia,
Nemarginirea, Vesnicia ...
prinos de lauda, de multumire si
binecuvantare ti-aduce
nevrednic robul Tau, ...

Rogu-Te, Doamne,
invredniceste-mi trup, suflet si minte
si fa prielnicie sa pot infaptui
ce gandu-mi luminat de Tine
spre binele celor din juru-mi
cuteaza a nazui.

Da-mi, rogu-Te, taria sa pot
a nu-mi nedreptati aproapele si
apara-ma, Doamne, de nedreptatea lui.

Milostiv rogu-Te a fi, Bunule,
cu greselile-mi de voie sau fara de le fac
si multumescu-Ti pentru mangaierea
ce mi-ai dat-o aproapelui sa-i pot ierta.

Crucea Ta pavaza mi-a fost si-mi este
raul de vrea sa ma doboare.

Amin

Intrebare

Am indreptat gandurile mele spre Tine
si s-u intors zdrentuite;
am indreptat pasiunile mele spre Tine
si s-au intors dezamagite.
Ma voi indrepta spre Tine ...
Ma voi mai intoarce?

Dialog intre Dumnezeu si Maria

- De ce-ndragit-o,
de ce ti-e pieptul
plin de vijelii,
iar in gatlej ascuns-ai
urlete de fiara
si-n pantece,
ca intr-un hau,
strecori epicentre de cutremur,
de ce, fecioara?
- Prostule!
Ti le voi darui pe toate
in clipa-n care-ai sa
ma faci femeie.

Metronom

Picur
spre Tine
intr-un
anumit
ritm
masurand
iubire,
masurand
timp.

Cand am sa fiu pe sfarsite
voi arunca in Tine cu oase,
cu oase aprinse
la unul din capete;
ultima picatura,
ultimul meu drum
spre Tine
va fi
o retragere cu torte,
cu doua sute sase torte.

Pana atunci,
picur
spre Tine
intr-un
anumit
ritm
masurand
iubire,
masurand
timp.

Destainuire

M-am facut punct
ca sa ma storc de Tine
dimensiunea mea erai Tu.
Am redevenit om
(punctul nu era lumea mea)
si m-ai invadat iarasi:
dimensiunea mea esti Tu.

Am vrut sa fug.
M-am transformat in masa care
alearga cu viteza razei de soare,
dar l-am intalnit pe Einstein
si mi-a demonstrat ca E-ul meu esti Tu.

Apoi m-am ascuns.
M-am ascuns sub rosu, verde, albastru.
N-am stiut,
culorile raman transparente
pentru
sentimente;
m-ai recunoscut ...,
m-ai stapanit ...,
ma stapanesti.

M-am facut punct
ca sa ma storc de Tine
dimensiunea mea erai Tu.
Am redevenit om
(punctul nu era lumea mea)
si m-ai invadat iarasi:
dimensiunea mea esti Tu.

Sfatul

lui Francois Villon

De stai in banca ta
nu esti luat in seama,
nici rau, nici bine
nu ti se poate intampla
pentru ca un pericol
potential nu esti,
dar unde este banca ta?

De-ncerci sa faci ceva pe lume
sunt multi care vor spune ba
si te vor sfatui:
stai locului mai bine,
dar unde este banca ta?

Esti tanar si ai vrea
ca sa rastorni pamantul
cu mintea si puterea ta
cum mai demult un Arhimede
pe cei din jur ameninta;
dar multi vor spune
vezi de treaba
(o fi invidie, o fi teama?),
mai bine stai in banca ta.

In floarea varstei ai ajuns
si judecata-ti spune
fa ceva,
lumea-i ca valul,
treci cu ea
si mai tarziu vei intreba
de ce ai stat in banca ta?

O viata-ntreaga
te framanti
sa faci sau
sa nu faci ceva,
sa mergi cu turma,
s-o asculti,
o fi mai bine, oare, asa?
Sa-nseli ca altii
sau sa furi,
sa pacalesti
pe cei care te-ajuta,
sa "te-nvartesti",
sa "te descurci"
fara ca cei din jur
sa simta?

Cat esti in viata-n
contul tau
nu lasa turma sa decida,
decide-te sa faci ceva
chiar de-i putin
(dupa puterea ta),
sa nu ajungi a cugeta
c-ai stat, cum ti s-a spus candva,
in banca ta.

Zbor

Acum,
cand floarea pomilor purcede drum de rod
in cant de alb si roz, de mov si galben,
cand frunza striga ierbii si amandoua vietii,
cand Persefona, a Demetrei fiica,
se-ntoarce-nmiresmata de seva in Olimp,
zbor gand pios
pentru acei ce, ca si Crist,
plecat-au intru inviere;
zbor gand de dragoste de mama, tata,
de sora, frate, ruda si prieten;
zbor gand de viata lunga si belsug,
cu ram de salcie impodobit;
zbor gand curat
scaldat in zori de zi senina;
zbor flori,
zbor alb,
zbor dragoste si
zbor lumina.

Ipocrizie

Afirmam pretutindeni
ca nu ne place intunericul
si totusi
la sfarsitul fiecarei zile
cumparam de la pravalia Domnului
cel putin o punga cu noapte
pe care o consumam
- fiecare in coltul lui -
fie data in unul
sau mai multe clocote
fie cruda.

Lectia de memorie

Ne nastem memorie
si nastem memorie.
Suntem memosfera Pamantului.

Cand era tanar
Pamantul inghitea orice,
de-aceea era invaluit in intuneric si uitare.
Acum e batran si bolnav -
pentru a supravietui
Pamantul inghite memorie
cu 9,81 m/s2.

Memoria raului si
memoria binelui
au ramas singurul meniu care-i prieste
si de aceea toti ne straduim
sa facem cat mai mult rau
si cat mai mult bine.

Ne nastem memorie
si nastem memorie pentru hrana
Pamantului -
asa am nascut memorabila
triada cu doua fete a supravietuirii:
- memoria focului,
motiv pentru care azi
traim in lumina, si-n spaima de atom;
- memoria rotii,
motiv pentru care, desi mergem,
niciunde nu ajungem si
memoria ADN-ului,
motiv pentru care Dumnezeu a lasat
geneza
in mana inginerilor -
ei nasc memoria Viitorului.

Uneori ...

lui Clausius

In fiecare dimineata
ma eliberez de plapuma
ca puiul pasarii de coaja.
In fiecare dimineata
trec din multimea de negru
in multimea de albastru.

Cand ploua
ploua culori,
iar multimile de negru si albastru
se umplu de baltoace;
baltoace de culori.

Fiecare om
e o pensula
cu care un pictor nevazut
deseneaza dungi.

Uneori ploua numai cu negru si albastru.

Ganduri si idei

Sparg si decojesc
ganduri si idei pe care,
fara temei,
le zdrobesc ca pe nuci
in capu-mi - piulita cu pisalog de tuci.

Ou si clocesc
ganduri si idei, iar puii,
in loc sa-i zbor,
ii tin sub zavor
in capu-mi - colivie
de neuroni,
dendrite si axoni.

Framant si pun la dospit
ganduri si idei
dar ma las ispitit si,
fara temei,
in loc sa le coc, ma joc
"de-a hotii si vardistii"
cu gloante de aluat
trase din capu-mi - pistol automat.

Scot samburi
din idei si ganduri
dar nu-i pun la incoltit
sa dea rod insutit,
ii insir salba
ca biata-mi minte slaba
ce umbla nomada
prin capu-mi - balada
la gat sa o puna
in noapte cu luna
si-apoi sa se prinda
in hora de iele,
de-albastru flamanda
sa urce la stele.

***
Ganduri si idei
tipa prin minte-mi
ca ratacite posari calatoare
prin toamna de ploi.
Ganduri si idei
- sageti de cocori cu aripi ude -
se prabusesc simultan
in capu-mi - baragan
de ciulini si noroi.

Idei carduri
si inutile ganduri
invaluie mintea-mi
cum corbii dau roata
viitoarelor starvuri
prin capu-mi - sahara
de arsita si vanturi.

Ganduri si idei
dau tarcoale
ca o haita de lupi
cu burtile goale
prin capu-mi - iarna de ger,
iarna de zloata
cu mintea-mi de crivat
si spaima-nghetata.

Culeg
ciorchini de ganduri si idei
rasfatati de soarele mintii
in podgorii bahice
plantate pe dealuri encefalice.
Ii mustuiesc
si-astept sa iasa vinul
ca sa ma-mbat ca un betiv
in capu-mi - crasma unde fumul
cutitul abia-l taie
si aeru-i nociv.

Ceata de ganduri si idei
se ridica de pe minte-mi
ca negura pe mlastini
in toamna tarzie.
Nimic nu se vede,
nu se-aude nimic,
incremenit este totul,
doar creierul mic
mai palpaie-n capu-mi - perdea cenusie
intre miscare si inertie.

Ganduri si idei vlaguite
se odihnesc pe lavitele mintii;
degeaba trag de ele
cu mana si cu dintii,
nu pot sa le adun
la treaba sa le pun,
sa iasa ceva bun
din capu-mi - balamuc
ce ii lipseste-o barda
si un butuc de nuc.

Muzeu

Deschis zilnic intre 0:00 si 24:00

Aviz important
- Muzeul nu poate fi vizitat in grup
- Vizitatorul este rugat sa-si stearga sufletul pe presul de la intrare

Intr-un cui am agatat
un picior incaltat intr-o gheata murdara
o mana inclestata de un vers
ca de un fulger
am aninat-o alaturi
un ochi cu imaginea ta in privire
l-am atarnat deasupra capului
care sta ca nuca-n perete

va rugam nu atingeti exponatele

... peste alte cateva cuie
am aninat
sufletul
singurul
pentru care am folosit ata
dupa ce m-am epuizat
mi-a mai ramas un cui
in el mi-am pus speranta

Razbunare pentru un an de tacere

Te traiesc in jurul meu

O saptamana
n-am iesit din casa
ca sa te plictisesc de moarte.

O saptamana
am urlat intruna, mut
pana ti-am dogit timpanele.

O saptamana
ti-am sarutat
intruna-nchipuirea
pana mi-am zgariat toti peretii.

O saptamana
te-am respirat intruna
pana ti-am adsorbit
nefiinta.

O saptamana
te-am plictisit, am urlat,
te-am sarutat,
te-am respirat.

Acum pot pleca linistit la lucru.

Iubito

Atata de intens ce te gandesc
ca pot o clipa sa te pipai;.
Dispari
si te gandesc din nou ...
Esti cuanta
ce imi da puterea
sa trec prin timp
ca un ecou
iubito.

Ruga

Doua stalagmite
'nalt spre tine:
privirea mea si gandul.
Visul lor e sa devina
coloane.
Ajuta-le,
nu prabusi stalactitele.

Egoism

Un an de departare
ne desparte
si-as vrea ca Vrerea
sa inghete galaxia noastra:
ne-ar desparti un an,
dar nu o viata.

Cantec

Visez la clipa
cand mainile mele te vor ploua;
cand vor curge siroaie
pe umerii, pe sanii,
pe coapsele tale;
cand vor luneca
de pe genunchiul
si glezna ta
in pamantul care ne tine
devenind radacini;
radacini
ce vor hrani
dragostea mea pentru tine.