Batrane timp

Copil fiind
te tine timpu-n brate
(catifelate ca bratele de mama)
si chiar de oboseste
si te coboara pe pamant
ti-ntinde matasos covor de iarba
- sa-i fie bine talpii -
si-ti duce el povara
- sa-i fie usor mintii -
primilor pasi in viata
ce-ai capatat-o
la nimenea cerand.

Adanca-ti este bucuria,
pe umeri timpul te aburca
si anotimpuri trec in goana
in joaca-ti de-a copilaria.
Puternic si frumos
flacau ajuns-ai,
ca-n poveste,
te-arunci in viat
(o crezi tot joaca,
desi-i lupta)
si izbutesti sa-nvingi mereu
avand in timp un bun tovaras
chiar daca, uneori, e greu.
Si anii trec,
iar timpu-mbatraneste;
incepi sa-i vii in ajutor
tovarasului ce se poticneste
din ce in ce mai rau,
ranit la un picior.

Iei timpu-n carca
sa-l salvezi,
drumu-i arid,
povara-i grea,
ti-e sete, foame si-i pustiu
dar nu-l abandonezi,
desi ai vrea.

Batrane timp
m-am prins cu tine
si nu te pot lasa la greu,
am sa veghez cum pot mai bine
la capataiu-ti
pana mor si eu.