Pe tine nimeni nu te canta,
poate pentru ca nu esti Cel Ceresc,
iar pana nu e ascutita inca
sa laude si tatal pamantesc?
Nu m-ai tinut la piept ca mama,
nu m-ai hranit la san ca ea,
dar pasul hotarat si sus privirea
tu le-ai intiparit in mintea mea.
Mi-ai spus ca drepti mi-au fost stramosii,
ca eu ca ei va trebui sa fiu
si tot ca ei sa-mi fie si urmasii,
ca tot asa sa fim din tata-n fiu.
Mi-ai spus sa pretuiesc femeia,
la fel, ca pot sa o iubesc,
ca dintre toate, sigur, una
copiilor mei mama le va fi, c-asa-i firesc.
Mi-ai spus sa nu dezgrop securea,
sa chibzuiesc o cale de-a iesi
din orice-mprejurare cu intelepciunea,
cu fruntea sus, dar fara a izbi.
Nu ai fost rege,
n-ai fost presedinte,
dar trebuie macar acum sa te cinstesc
cand ai urcat la cer
desi, precum am spus-o,
nu esti tu Tatal Cel Ceresc.
Si nu cred ca de cinste ai nevoie,
ci de un gand din cand in cand
'naltat acolo sus in amintirea
celui ce mi-a fost tata pe pamant.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu