Tata

Pe tine nimeni nu te canta,
poate pentru ca nu esti Cel Ceresc,
iar pana nu e ascutita inca
sa laude si tatal pamantesc?

Nu m-ai tinut la piept ca mama,
nu m-ai hranit la san ca ea,
dar pasul hotarat si sus privirea
tu le-ai intiparit in mintea mea.

Mi-ai spus ca drepti mi-au fost stramosii,
ca eu ca ei va trebui sa fiu
si tot ca ei sa-mi fie si urmasii,
ca tot asa sa fim din tata-n fiu.

Mi-ai spus sa pretuiesc femeia,
la fel, ca pot sa o iubesc,
ca dintre toate, sigur, una
copiilor mei mama le va fi, c-asa-i firesc.

Mi-ai spus sa nu dezgrop securea,
sa chibzuiesc o cale de-a iesi
din orice-mprejurare cu intelepciunea,
cu fruntea sus, dar fara a izbi.

Nu ai fost rege,
n-ai fost presedinte,
dar trebuie macar acum sa te cinstesc
cand ai urcat la cer
desi, precum am spus-o,
nu esti tu Tatal Cel Ceresc.

Si nu cred ca de cinste ai nevoie,
ci de un gand din cand in cand
'naltat acolo sus in amintirea
celui ce mi-a fost tata pe pamant.

Carbonizare

Mi-am rastihnit sufletul
pe crucea pacatului
de-a fi jignit
pe cea ce mi-a dat viata
il vad
sculgandu-se din cuie
ca balele
din gura epilepticului
bale fierbinti
bale de cuget
privesc incremenit
suvoiul implacabil
cu ce-ai gresit Pompei
de-ti dezgropam
azi oasele din lava
nu pot sa fug iar
aerul fierbinte imi taie rasuflarea
imi simt cuprinsa glezna
iau foc
ard in picioare

imi fulgera scheletul
o ruga de iertare

Nu cauta

Clipe si zile,
ani si seculi
a timpului petale sunt
ce ning pamantul
din inalturi
cum pomul ce-are
sa dea roada
gradina ninge-n
primavara
cand florile-i
de vant se scutur'.

Clipe si zile,
ani si seculi
nu cauta a numara
caci nu dupa petale-ti
poti da seama
daca rod floarea va purta.

Ceas dereglat

Mi-am legat timpul cu-o sfoara
si pendula l-am facut,
leganandu-se intruna
de cer sfoara atarnand.

M-am legat de cer cu-o sfoara
si pendula m-am facut,
leganandu-ma intruna
sa simt timpul lunecand.

Mi-am pisat timpul marunt,
fin ca boaba de nisip,
dar s-a spulberat in vant
in pumni timpul cantarind.

M-am pisat marunt, marunt,
ca sa simt cum trece clipa,
dar m-am spulberat in vant
cand si-a-ntins timpul aripa.

Mi-am facut din timp rotite
si din ele ceas de-ntors;
l-am legat cu lant de aur
si nu vreau sa am habar
de-i tarziu sau e devreme:
am timpul in buzunar.

Unii vor sa fiu rotita
la al lor ceas dereglat,
dar raspunsu-i raspicat:
eu nu ma manjesc cu timpul
vastru care-i de reglat.

Nu are timpul timp

Se catara timpul in iarba,
se catara timpul in flori,
se catara timpu-n capite,
se catara timpul in pomi,
se catara timpul la nouri,
se catara timpul la cer,
se catara timpul la soare
- nu-i este frica de foc -;
nu are timpul timp s-astepte,
dar vesnicia sta pe loc.

Alearga timpul pe sosele,
pe cai ferate si pe mari,
alearga timpul prin vazduhuri
si pe coclauri siderale
in linii frante, linii drepte;
nu are timpul timp s-astepte,
dar vesnicia sta pe loc.

Coboara timpu-n vagaune,
in pesteri, puturi si mariane,
coboara timpul in morminte,
coboara timpul in istorii,
se baga timpul peste tot;
nu are timpul timp s-astepte,
dar vesnicia sta pe loc.

Si pleaca timpul
si se-ntoarce
- sfarleaza fara de noroc -
si curge
dar nimic nu umple
- sarman Sisif
la neastampar osandit -;
nu are timpul timp s-astepte,
dar vesnicia sta pe loc.

E timp in noi,
in stele si mai mult,
totu-i manat de-un neastampar sfant;
nu poate timpul sa astepte
caci vesnicia-i face vant.

Batrane timp

Copil fiind
te tine timpu-n brate
(catifelate ca bratele de mama)
si chiar de oboseste
si te coboara pe pamant
ti-ntinde matasos covor de iarba
- sa-i fie bine talpii -
si-ti duce el povara
- sa-i fie usor mintii -
primilor pasi in viata
ce-ai capatat-o
la nimenea cerand.

Adanca-ti este bucuria,
pe umeri timpul te aburca
si anotimpuri trec in goana
in joaca-ti de-a copilaria.
Puternic si frumos
flacau ajuns-ai,
ca-n poveste,
te-arunci in viat
(o crezi tot joaca,
desi-i lupta)
si izbutesti sa-nvingi mereu
avand in timp un bun tovaras
chiar daca, uneori, e greu.
Si anii trec,
iar timpu-mbatraneste;
incepi sa-i vii in ajutor
tovarasului ce se poticneste
din ce in ce mai rau,
ranit la un picior.

Iei timpu-n carca
sa-l salvezi,
drumu-i arid,
povara-i grea,
ti-e sete, foame si-i pustiu
dar nu-l abandonezi,
desi ai vrea.

Batrane timp
m-am prins cu tine
si nu te pot lasa la greu,
am sa veghez cum pot mai bine
la capataiu-ti
pana mor si eu.

Timpul-cuc

Cand e sa vii pe lume
te-ntreaba cineva
si chiar daca ar face-o
ai sti cum e mai bine
si ce-ai alege,
da ori ba?

Copil fiind te bucuri de viata
pentru ca viata nu e treaba ta,
iar daca cineva
te-ar intreba
de-i bine-n asta lume
tu i-ai raspunde,
fara ezitare, da.

Trec anii fara osteneala
si-ajungi sa te visezi
Romeo, Fat-Frumos,
ori zmeu, ori stea (de cinema),
iar daca cineva te-ar intreba
de-i bine-n asta lume,
cu siguranta,
i-ai raspunde da.

Timpul - vicleanul cuc
din zboru-i
o clipa s-a oprit
ca oul sa si-l puna
la tine-n suflet
- cuib al sperantei -
la clocit.

In timp ce tu clocesti sperante,
clocesti si-un ou strain,
fara sa stii,
iar cand un pui a prins sa iasa
tu il hranesti cu sarg
si te gandesti
la clipa-n care o sa zboare
spre inaltimi,
dar te-amagesti.

Apar alti pui si tu te bucuri
si-ncepi sa te-ostenesti
mai abitir
pentru ca toti iti cer mancare
si-ai vrea sa creasca toti
si sa-ti privesti
sperantele-mplinite
ca nu cumva pe lume
degeaba sa traiesti.

Dar intr-o zi
observi ca langa cuibu-ti
a aparut un cimitir,
sunt puii tai - sperante
hranite cu sarg si cu sudoare
pe care
timpul-cuc, parsivul,
ia-mpins din cuib afara
si chiar daca te doare
puiul de cuc
ce-ti cere de mancare,
ca un nerod,
continui sa-l hranesti.

Cu timpul timpul-cuc
a crescut mare
si dus e far' a te-ntreba
si-ajungi
pentru intaia data
sa-ti dai seama
ca-n cuibu-ti ai crescut odrasla
ce nu era speranta ta.

Gol ti-a ramas sufletul-cuib,
sperante nu mai speri sa ai
si-acum, cand vezi cat de usor
trec toate si se duc,
ai vrea macar un ou sa poti
sa mai clocesti,
chiar daca-i de la timpul-cuc.